Un regat pentr-un vaccin

In cartea considerata best sellerul anului aparitiei  – 21 de lectii pentru secolul XXI – (Editura Polirom – 2018), Juval Noah Harari, noul guru pe piata culturala globala, considera cu o aroganta greu de digerat, ca e posibil ”ca fuziunea tehnologiei informatiei si a biotehnologiei sa scoata in curand miliarde de oameni de pe piata muncii si sa submineze atat libertatea cat si ideea de egalitate”.

Se poate asadar ca algoritmii Big Data si Inteligenta Artificiala (IA) sa creeze dictaturi digitale, In care toata puterea sa fie concentrata In mainile unei elite minuscule.

Intr-o astfel de perspectiva, prin care, din pacate, progresul tehnic se confunda cu progresul uman, ceea ce este cat se poate de fals si periculos, in sec. XXI, potrivit lui Harari, fiinta umana ar cam fi in plus pe planeta, sau, existenta ei ar deveni din ce In ce mai lipsita de releventa.

Despre sensul vietii sau lipsa lui s-au scris mii de pagini de catre filozofi, antropologi, oameni de stiinta, artisti si multe minti stralucitoare, dar nimeni (in afara celor cu viziuni dictatoriale, fasciste) nu a ajuns la concluzia ca umanitatea trebuie negata, controlata, complet automatizata si astfel Inlocuita. Cu alte cuvinte exterminata.

Intr-un exces de cinism si in spiritul ideii de ”progres” la celebrele conferinte TED ca si la alte intruniri si evenimente axate pe inalta tehnologie sunt abordate multe concepte si teorii, iar la nivel Inalt au aparut peste noapte tot felul de comisii guvernamentale si de experti, platiti regeste si destul de non-transparent, doar pentru a manevra pe piata noile cuvinte sacre precum ”digitalizare”, ”blockhain”, ”IA” (inteligenta artificiala), ”machine learning” (Invatare automata).

Potrivit lor, lumea de maine ar fi rezervata unei comunitati de cyborgi si algoritmi interconectati. Concepte ca ”Invatare”, ”comunicare”, ”analiza”, chiar si intelegerea emotiilor umane, ar fi de domeniul omului ”vechi” (pentru ca IA le va depasi pe toate). Dusman declarat al emotiilor umane (sau al notiunii de ”suflet”, luat In deradere), Harari le considera de altfel rezultatul unor procese biochimice.

Intr-un gest pe care numai dintr-un puternic dezechilibru ti-l poti ingadui, el ataca Insasi ideea de geneza si creativitate, avertizandu-i nu doar pe producatorii ci si pe consumatorii de arta ca  IA ar putea ”sa manipuleze emotiile umane mai bine ca Shakespeare sau Frida Kahlo” (pag.38). Oricum tot ce Inseamna relatie si activitate umana poate fi Inlocuit de algoritmi.

Un functionar care-si va pierde locul de munca In viitorul apropiat, fiind Inlocuit de IA, In mod cert nu va trece In cercetare sau IT, neavand toata lumea pregatirea necesara. Ce-i ramane? Nu e problema elitei de tip Harari sa raspunda.

Reperele la tot ce–nseamna valorile patrimoniului uman sunt pur si simplu anulate, noile competitii fiind de-aici Inainte Intr-o prima faza Intre oameni si computere, iar mai tarziu Intre computer-computer.

Pe Harari nu-l misca nicio performanta istorica sau culturala. Dimpotriva, nu poate omite un eveniment, socotit Inaltator, atunci cand Deep Blue l-a Invins la sah pe marele jucator Kasparov. Potrivit lui Harari, computerele au Invatat Insa sa joace sah asa de bine, Incat o competitie cu muritorii, adica fiintele umane, nu mai devine interesanta, e lipsita de sens.

Mai mult, autorul afirma cu ardoare (pag.43) ca ”7 decembrie a fost un moment de rascruce, nu pentru ca un computer a invins un om la sah – este deja de domeniul trecutului – ci pentru ca programul Alpha Zero de la Google a Invins programul Stockfisf 8 (campionul informatic la sah In 2016). Mentioneaza totusi ca acesta avea acces la ”experienta acumulata de oameni de-a lungul secolelor In domeniul sahului, precum si la experienta de zeci de ani a computerelor”.

Dezinvoltura cu care Harari afirma: ”ceea ce se Intampla astazi cu echipele om-IA din sah, s-ar putea Intampla mai tarziu si cu echipele IA-om din sfera aplicarii legii, a medicinei, a sistemului bancar”, este un indiciu clar pentru natura pur fascista ce deriva din metafora tablei de sah, In care jucatorii nu mai pot fi selectati, ci, In timp, de-a dreptul eliminati sau exterminati.

Astfel, pe masura ce oamenii Isi pierd valoarea economica, ei devin inutili si In locul unei unitati mondiale, pe care globalizarea o promitea, autorul ne Indruma spre o ”speciere”, o Impartire a omenirii ”pe caste biologice”, In care noile politici vor consta Intr-o lupta asupra fluxului datelor. In fruntea acestei curse se afla giganti ai datelor ca Google, Facebook, Baidu si Tensent.

Din pacate, recunoaste Insusi Harari (pag.88) ”In prezent oamenii Isi ofera bunul cel mai de pret -datele personale – In schimbul unor servicii gratuite de e-mail si al filmuletelor amuzante cu pisici. Seamana oarecum cu triburile africane si amerindiene”, iar Facebook si ceilalti giganti online ”tind sa-i considere pe oameni niste animale audiovizuale – doi ochi si doua urechi conectate la zece degete, un ecran si un card de credit”.

Iata-ne Insa In plina pandemie, nu simulata, ci reala, cu ”r” de la ratiune, de care marile comisii guvernamentale la nivel de EU si global nu dau dovada ca ar utiliza-o In exces. Sunt deja luni de teste, cautari experimentale la care creiere de top participa pentru a gasi solutii contra atacului unui ”minuscul” virus.

Cu ce ne-ajuta Alpha Zero, cel capabil sa-calculeze 80 de milioane de mutari de sah pe secunda? Ne place sau nu, aceasta pandemie ne trezeste la realitati nebanuite, iar Covid-19 ne face sa reluam In calcul notiuni considerate de Harari si adeptii sai perimate, precum ”natiune”, ”familie”, ”comunitate”.

Noul om modern era convins ca poate modela natura-n Intregime, istoria, destinul. Acum, Intreaga Europa si nu numai dau dovada de o maxima fragilitate. Nicio tehnologie nu poate macar sa-ncetineasca viteza de raspandire a virusului, cu atat mai mult sa Il extermine.

Dincolo de razboiul pentru suprematia medicamentelor si a unui posibil vaccin (unde slava Domnului, Romania n-ar sta prost), notiunea de ”natiune” se pare ca se redescopera. Fiecare tara, natiune Isi Indeamna cetatenii sa ramana ACASA. Nu vine nimeni din sutele de prieteni sa-ti ofere un pahar cu apa, de pe Facebook, ci, daca se iveste cineva, e din familie, sau din comunitatea imediata. Sursa de vitalitate nu o s-o mai gasim In ”spatiul Schengen”, ci In societati restranse. Brusc, cuvantul ”frontiera”, pus de mult la naftalina devine necesar, caci Inchiderea frontierelor este acum benefica pentru a-i proteja pe cetateni.

Iata ca niciun expert IA nu e In stare sa traga toate sforile ca sa rezolve un virus nepoftit. Certitudinea si superioritatea afisate de astfel de ”zei” ai tehnologiei sunt reduse la zero In fata scenelor cu italienii de la balcoane, dornici de a-si Impartasi emotiile, durerea, dar si nevoia fireasca de-a apartine unui grup uman, sursa de energie si speranta.

Cand pui la Indoiala pe ”a fi”, cand crezi ca nu mai e nevoie de un Hamlet pe scena vietii, orice device ultraperformant ai avea In fata, ai sa soliciti un ”regat” pentr-un vaccin,sau pentru un aparat de respirat, chiar si de veche generatie.

Caci daca nu, te-ndrepti spre ”a nu fi”.

Ileana Wisket – https://www.facebook.com/ileana.wisket